Ai credinta?!?

Totul a pornit de la un film. Recomand cu caldura ca macar o data in viata sa vedeti “Do you believe?”. Pe cei mai reticenti din punct de vedere religios, ii sfatuiesc sa priveasca dincolo de simbolurile religioase si semnificatia lor.

17312280-mmmain

Pentru mine, filmul a fost ca o voce soptindu-mi de undeva de dupa umar ca lucrurile care se intampla au rostul lor si ca totul se indreapta intotdeauna spre mai bine.

M-am intrebat, de asemenea, ce inseamna credinta si ce inseamna sa ai credinta. Nu este tocmai un bun palpabil pe care sa il posezi. Mai degraba este ceva ce poti cultiva in interiorul tau si poti creste doar tu. Poate cumva sa ti-o dea altcineva? Cel mult poti sa te “increzi” in el/ea sau in ceva. Sa crezi in el…si atunci cat de corect spus este ca “ai credinta”? Mai repede simti credinta din tine. Bineinteles ca reactionam de cele mai multe ori sub impuls extern, dar asta nu face decat sa trezeasca ceva in interiorul nostru.

fnd_mc_doyoubelieve

Si daca aceasta “credinta” presupune ca eu sa simt, ce ar trebui sa simt mai exact? Nu cred ca este, nu stiu daca este un lucru perfect valabil pentru fiecare dintre noi. Eu simt siguranta, simt ca proprii mei pasi ma poarta acolo unde este mai bine pentru mine, pe drumul meu, fie ca reusesc sa constientizez fiecare pas sau nu.

Mi-ar fi mult mai greu sa numesc un obiect al credintei, un lucru, o fiinta spre care sa ma indrept, in care sa cred. Cred in tot si in ascelasi timp in nimic exterior mie. A nu se intelege ca eu sunt Dumnezeu! Cred doar ca ceea ce se manifesta in exteriorul meu se manifesta si in interior. Cred ca sunt o picatura in ocean si prezint toate proprietatile oceanului, dar nu sunt Oceanul. Modul in care imi traiesc viata si valorile mele creaza curentul care ma poarta dintr-o parte a oceanului in alta, de la suprafata spre adancuri si invers.

7965853926c445b9c09e98e3ac9fcaa1_large

Nu cred neaparat in cineva sau ceva, dar am invatat nici sa nu neg posibilitatea existentei a “ceva” mai mare ca tot oceanul sau dincolo de el. Cred ca eu pentru mine sunt viata si viata se manifesta prin mine.

Din punct de vedere psihologic, functionam ca o masina hibrid. Cand motorul termic, cu combustibil, functioneaza , cel electric doar ii da mai multa putere. Iar cand se opreste principalul, intervine electricul pt a sustine functionarea masinii. Protejam asa si motorul cu combustibil si ne si asiguram ca avem mai multa putere pentru a ne continua drumul. Economie de suferinta si eficienta crescuta in a parcurge drumul si a ajungr acolo unde ne dorim. Trebuie doar sa ne ajustam putin stilul de condus pentru a ne bucura din plin de experienta.

latest

Sa ne hranim cu ceea ce suntem in interior, sa conducem prudent si sa vedem unde ne poarta curentii!

Zi frumoasa tuturor,

Dana

De la suflet la suflet…

Am aflat recent de o poveste care exista de multa vreme, sub diverse forme, dar esenta ei ramane mereu aceeasi. Intr-un fel sau altul poate fi considerata o poveste terapeutica, o lectura scurta de seara, o lectie de invatat sau un subiect de impartasit la o cafea cu prietenii.

Eu ii voi spune “Povestea sufletelor”. Lecturare placuta!

Painting by Ivailo Nikolov

Odata ca niciodata, a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:

– Stiu cine sunt!

Si Dumnezeu a raspuns:

– Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu?

Micul suflet a strigat :

– Eu sunt Lumina!

Dumnezeu a zambit cu drag:

– Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina.

Micul Suflet era extrem de fericit; Tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere.

– Uau !, spunea Micul Suflet, asta e grozav!

Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este.

Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus :

– Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ?

– Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat?, il intreba Dumnezeu.

– Pai, raspunse el, una este sa stiu ce sunt, si cu totul alta e sa fiu ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.

– Dar tu chiar Esti Lumina!, ii raspunse Dumnezeu cu un zambet larg.

– Intr-adevar! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plangea Micul Suflet.

– Asa deci ?, raspunse Dumnezeu razand in barba-i, ar fi trebuit sa-mi dau seama de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.

Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba :

– Ar fi totusi un lucru.

– Ce? intreba Sufletelul.

– Pai, nu exista decat Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce esti tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa traiesti experienta a Ceea ce Esti, atata vreme cat nu exista opusul a ceea ce esti.

– Adica ?, intraba confuz, Micul Suflet.

– Hai sa ne gandim in felul urmator, ii spuse Dumnezeu: tu esti ca o lumanare in Soare. Esti acolo impreuna cu alte milioane, miliarde de lumanari, pentru a crea Soarele. Si Soarele nu ar fi el insusi fara de tine; el nu ar fi Soarele, fara una din lumanarile sale. Si fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai straluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunosti pe tine insuti ca fiind Lumina, cand tu esti in Lumina?

– Pai, ii raspunse Sufletelul, tu esti Dumnezeul, gandeste-te la o solutie.

Dumnezeu zambi din nou si-i spuse :

– Am gasit deja solutia. Pentru ca nu te poti vedea ca fiind Lumina, atata vreme cat tu esti in Lumina, atunci te vom inconjura cu intuneric.

– Ce este intunericul ?, intreba Micul Suflet.

– Este ceea ce tu nu esti.

– Imi va fi frica de intuneric ?, intreba Micul Suflet.

– Doar daca alegi tu sa-ti fie frica. Nu are, de fapt, de ce sa-ti fie teama, decat daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam; doar ne prefacem ca e intuneric .

– Aaa ! exclama Micul Suflet, deja m-am linistit.

Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apara exact opusul starii respective :

– Si asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunosti Caldura, fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Incet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Si astfel, incheie Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea impotriva intunericului, nici sa nu-l blestemi. In schimb, fii Lumina in Intuneric si nu te intrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Esti cu Adevarat si toti ceilalti vor sti asta. Lasa-ti Lumina sa straluceasca, pentru ca si ceilalti sa afle cat esti de special.

– Vrei sa spui ca e in regula sa-i las pe cei din jurul meu sa vada cat de special sunt?, intreba Micul Suflet.

– Bine-nteles! raspunse Dumnezeu razand; este perfect in regula! Dar aminteste-ti ca ”special” nu inseamna “mai bun”. Toti sunt speciali, fiecare in felul sau. Desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Isi vor da seama ca este in ordine sa se considere si ei speciali la randul lor, doar atunci cand tu vei reusi sa accepti ca tu esti special.

– Minunat !, radea Micul Suflet sarind in sus de bucurie, pot sa fiu oricat de special imi doresc!

– Si poti sa incepi lucrul acesta, chiar acum! ,ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, impreuna cu Micul Suflet. Apoi, il intreba :

– In ce mod iti doresti tu sa fii special ?

– Nu inteleg. raspunse Micul Suflet.

– Pai, a fi Lumina inseamna a fi special, si a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii rabdator. Poti sa-mi spui in ce fel ai mai putea sa fii special?

Micul Suflet a ramas tacut pentru un moment :

– Ma pot gandi la multe feluri de a fi special!, exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de altii.

– Intr-adevar, ii raspunse Dumnezeu, iar tu poti sa fii toate acestea, sau orice parte iti doresti, oricand! Asta inseamna sa fii Lumina.

– Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertator. E ceva special sa ierti?

– O, da! e foarte special.

– Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertator! Vreau sa traiesc experienta a ce inseamna sa fii iertator.

– Bun, spuse Dumnezeu, dar inainte ar trebui sa stii ceva.

Micul Suflet devenea putin nerabdator. Parea ca mereu apar unele complicatii.

– Ce anume ar trebui sa stiu ?, ofta Micul Suflet.

– Nu ai pe cine sa ierti.

– Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.

– Nimeni! raspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici macar un suflet in toata creatia care sa fie mai putin decat perfect. Uita-te in jurul tau!

Abia atunci observa Micul Suflet marea multime ce se adunase in jur. O multime de suflete venisera din toata imparatia, pentru ca se raspandise vorba cum ca Micul Suflet purta aceasta conversatie cu Dumnezeu si cu totii erau curiosi sa o auda. Privind in jurul lui, Micul Suflet a trebuit sa-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat, mai putin magnific, mai putin perfect decat el insusi. Atat de minunata si stralucitoare era multimea din jur, incat Micul Suflet abia o putea privi.

– Atunci pe cine ai putea ierta ?, intreba Dumnezeu.

– Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se imbufna Micul Suflet. Imi doream sa traiesc experienta iertarii. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertator.

Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.

Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos iesi din multime si se apropie.

– Nu te intrista Suflet Micut, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.

– Da ?!?, se lumina Micul Suflet, dar cum?

– Iti voi aduce pe cineva pe care sa ierti.

– Poti face tu acest lucru ?

– Cu siguranta! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar in viata ta urmatoare si sa ma comport in asa fel, incat tu sa ai pe cine ierta.

– Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta?, intreba Micul Suflet. Tu, care esti o fiinta atat de perfecta! Tu, care vibrezi atat de putermic, incat abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei sa-ti incetinesti vibratia atat de mult, incat Lumina pe care o radiezi acum sa se transforme intr-un Intuneric dens ? Ce te-ar putea face, pe tine – care esti atat de usor, incat dansezi deaspura stelelor si te misti prin imparatie cu viteza gandului – sa apari in viata mea si sa comiti astfel de lucruri ?

Micul Suflet fu suprins de raspuns.

– Nu fi atat de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, si tu ai facut acelasi lucru pentru mine. Nu-ti amintesti? Ohooo, am dansat de multe ori impreuna, noi doi. Am dansat impreuna de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat impreuna de multe ori si in multe locuri. Tu doar nu-ti amintesti. Am fost amandoi un Tot.

Impreuna am fost Sus-ul si Jos-ul, Stanga si Dreapta, Aici si Acolo, Acum si Atunci. Am fost Femeia si Barbatul, Bunul si Raul, am fost amandoi si Victima si Agresorul. Astfel ne-am intalnit de nenumarate ori, noi doi, fiecare aducandu-i celuilalt exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta a Ceea ce Suntem cu Adevarat.

Sufletul cel Prietenos explica mai departe : Voi veni in viata ta urmatoare si voi fi «cel rau» de data asta. Iti voi face niste lucruri groaznice, si abia atunci tu vei putea trai experienta a ceea ce inseamna sa fii Cel care Iarta.

– Dar ce anume imi vei face de va fi atat de inspaimantator?, intreba Micul Suflet, putin speriat.

– Pai, ne vom gandi noi impreuna la ceva, raspunse Sufletul cel Prietenos, facandu-i un semn cu ochiul.

Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios si spuse cu o voce slaba :

– Ai avut dreptate inainte, sa stii.

– La ce te referi ?

– Va trebui sa-mi incetinesc vibratiile si sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea placute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare sa-ti cer.

– Cere-mi orice!, striga Micul Suflet, incepand sa danseze si sa cante: Voi putea fi Iertator! Voi putea fi Iertator!

Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tacut.

– Ce anume doresti sa-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Esti un inger ca faci toate acestea pentru mine.

– Bine-nteles ca Sufletul cel Prietenos este un inger, interveni Dumnezeu. Toti sunt ingeri. Aminteste-ti asta mereu: Eu va trimit numai ingeri.

Si atunci Micul Suflet nu-si dorui nimic mai mult decat sa indeplineasca dorinta prietenului sau:

– Ce pot sa fac pentru tine ?

Sufletul cel Prietenos raspunse:

– Atunci cand te voi lovi si te voi izbi. in momentele in care iti voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, in chiar acel moment, aminteste-ti te rog Cine Sunt cu Adevarat.

– Oooo, imi voi aminti!, plangea Micul Suflet, iti promit! Mi te voi aminti exact asa cum esti acum, aici.

– Bine, raspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atat de bine, incat voi uita si eu la randul meu. Si daca nu iti vei aminti tu cine Sunt cu Adevarat, s-ar putea sa nu mai fiu in stare sa-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. Si daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca si tu sa uiti Cine Esti. Si astfel vom fi amandoi pierduti. Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina si sa ne aminteasca amandurora Cine Suntem.

– Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, iti voi reaminti eu. Si iti voi multumi ca mi-ai adus acest dar – sansa de a trai experienta a Cine Sunt cu Adevarat.

Si astfel, cei doi cazusera de acord. Micul Suflet isi incepuse noua viata, emotionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special si entuziasmat sa faca parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.

Micul Suflet astepta cu nerabdare sa fie in stare sa traiasca experienta Iertarii si sa-i multumeasca oricarui suflet care facea ca acest lucru sa fie posibil. Si, ori de cate ori un nou suflet aparea in preajma lui – chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristete – dar mai ales daca ii aducea tristete – Micul Suflet isi amintea ce-i spusese Dumnezeu:

– Adu-ti aminte: eu va trimit numai ingeri.

Neale Donald Walsch

Libertatea-suma de constrangeri asumate

Au existat momente cand am auzit foarte multe persoane in jurul meu dorindu-si cu ardoare sa traiasca “visul american”, sa fie liberi. Am auzit multi adolescenti care isi doreau sa ajunga cu pasi repezi la varsta majoratului pentru “libertate, frate”. Totusi, cati dintre adulti traiesc si se simt liberi? Ce inseamna pentru fiecare dintre noi libertatea?

Nu cumva este unul dintre acele lucruri spre care tanjim fara a-i fi simtit vreodata gustul? Cat de tare iti poti dori ceva fara sa il fi experimentat inainte? Credem cu putere in vorbele altora, alergam dupa ceva ce stim nici cum se simte, nici ce este si nici macar daca exista cu adevarat.

Este libertatea cu adevarat libertate? Sunt convinsa ca exista pareri dintre cele mai diverse si la fel sunt convinsa ca fiecare dintre noi poate intelege ceva total diferit prin libertate. Iar asta ma bucura nespus de mult. Ma bucura ca avem valori diferite, ca privim din unghiuri diferite si ca avem capacitatea de a rationa, de a forma o parere, opinie, idee, ipoteza.

Sunt curiasa, totusi, sa aflu cate ceva de la cei care chiar au trait-o sau inca o traiesc.

Din punctul meu de vedere, notiunea de libertate nu presupune altceva decat o suma de constrangeri asumate, alegeri care desi ne ingradesc pe de o parte,  ne fac sa ne simtim mai bine de partea cealalta, mai in controlul propriei noastre vieti. Pana la urma, la asta se rezuma “a fi liber”: “nu decid altii pentrtu mine”, “sunt creatorul propriei mele vieti”, “sunt liber sa fac ce vreau”. Suntem intradevar liberi sa facem tot ce dorim? Si daca da, cat de liberi? Exista sau nu o unitate de masura si pentru libertate?

Foto: http://www.rasunetul.ro

Se spune si cred ca nu fara rost, ca libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt.

Cu toate asteaafirmatiile de mai sus creaza in mintea mea un soi de confuzie. Toate se rezuma la alegeri pe care le fac eu pentru mine. Pentru ca libertatea nu se refera la a face orice, ci la a putea face alece lucruri care imi aduc satisfactie. Cu siguranta ca pot face orice, dar aleg pentru mine ceva anume, dintre toate variantele posibile, ma rezum, ma limitez (ca sa sune mai frumos) la una singura. In contextul de fata ori cei care afirma ca sunt liberi se mint pe ei insisi, ori cei care aspira la libertate sunt prea blocati in taifunurile cotidiene pentru a isi da seama ca sunt deja liberi, fiind singurii in masura sa isi decida viata.

Asa cum exista nenumarate moduri in care putem privi un lucru, asa putem trata libertatea si din perspectiva notiunii de vacuitate: ea este si nu este in acelasi timp.

Va invit pe toti sa reflectati la aceasta tema si sa va bucurati de libertatea de a fi voi.

Cu  ganduri calde,

Dana

Intre doua sine de tren…

Mica, plapanda, sifonata, diferita de toate celelalte, isi cauta un loc in lume. Un loc al ei, un loc in care sa isi poata trai fericita restul clipelor. Unde poate fi ocrotita, unde se poate simti protejata. Unde nimeni si nimic sa nu ii poata face rau. Unde sa nu ii fie teama de suierul trenului ce se apropie, nestiind daca de data asta o va mai cruta sau nu. Cauta un loc in care sa se poata deschide fara margini, sa poata zambi netemator, sa poata sa isi spuna apasarile si framantarile, indiferent cine o aude sau ce ar putea spune altii despre ea. Cauta sa isi gaseasca linistea.

Singura, ratacita la marginea caii ferate, tremura din toate petalele. Este cateodata batuta de vand, lovita de ploi si plecata la pamant de mizeriile din juru-i. Asteapta, odata cu apusul soarelui incheierea unui capitol. Isi inchide petalele venind parca in intampinarea noptii.

In fiecare dimineata, cu roua zilei simte ca renaste speranta in ea. Capata forta, capata incredere ca astazi va fi ceva diferit, ca astazi barierele lumii in care traieste se vor prabusi, ca radacinile se vor rupe si ca poate trece mai departe de limitele vietii sale. Spera in zorii fiecarei zile la o schimbare, la o sansa de evadare…asta o face sa zambeasca din nou la soare. Dar apare din nou seara si minunea nici de asta data nu a oprit pe la ea. Se pleaca de tristete, de dor, se gandeste la vant, la praf, la singuratate, la acelasi apus ce soseste necontenit zi de zi.

Astazi…a fost ceva diferit. Astazi roua i-a sters petalele de praful adunat ieri, i-a potolit setea si i-a starnit pofta de viata si de necunoscut. Astazi nu si-a mai dorit sa evadeze…astazi si-a dorit sa dea tot ce poate si ce are de dat mai bun din ea. Astazi nu a asteptat minunea…astazi s-a decis sa fie minunea mult asteptata.

S-a trezit cu speranta in suflet, cu forta in tulpina, si cu ambitia de a lupta,  nu pentru a rupe radacinile ci pentru a le intari, pentru a le creste. Vrea sa fie atinsa de vant…dar nu sa se lase plecata la pamant. Vrea sa se joace intre picaturile de ploaie…nu sa se lase inecata in ele. Vrea sa isi creeze o alta lume pentru ea. De acum inainte, pentru fiecare zi ramasa, se hotaraste sa se bucure de tot, sa se lase purtata de ganduri, de simtiri, de speranta, de lumina. Vrea sa se elibereze prin trairi de tot ceea ce o tine prinsa fizic.

Nu mai cauta un loc al ei…isi face locul ca fiind al ei. Nu mai cauta pe cineva care sa-i impartaseasca disperarea. In schimb, primeste alaturi de ea pe oricine vrea sa-i impartaseasca bucuria si entuziasmul. Nu mai cauta o lume diferita, ci se bucura ca este diferita in lume. Nu mai asteapta sa fie scoasa din banal…ci se ancoreaza si mai adanc in linistea din interiorul ei. Nu are petalele sifonate, doar mai multe umbre pe acelasi chip luminat de soare. Nu cauta sa fie admirata, ocrotita, protejata, izolata. Rolul si locul ei este acolo. Nu este singura…este singura care reuseste sa faca diferenta in acel timp, in acel loc, in acel peisaj. Nu degeaba nu a atins-o trenul pana acum…

Pentru prima data are curaj sa primeasca cu petalele larg deschise…inserarea.

Foto:https://paraiala.wordpress.com/2011/01/26/flori/#jp-carousel-451

“Povestea macului intre doua sine…”

Din categoria “Scrieri de demult” 🙂

Cealalta “eu”…

Merg pe strada. Merg fara sa gandesc, merg fara sa simt cum trece timpul pe langa mine. Trec oamenii. Poate privesc, poate nu…

Pasesc greoi, aplecata parca de apasarea gandurilor mele. Ma descopar plutind in mine, caci trupul imi ingradeste orice sansa de evadare, de zbor, ma limiteaza la ceea ce par a fi, la ceea ce sunt in imaginea franta dintr-un ciob de sticla.

Privesc inapoi fara sa intorc capul si fara sa ma opresc. Vad pasii proaspeti, pasii greoi intr-o falsa intindere de alb-murdar.

Initiez o conversatie sau cel putin asa ma amagesc, o conversatie…cu mine. Ma gandesc ca o pornesc eu pentru a nu fi navalita de tot P1010995soiul de intrebari, altele la care nu as gasi raspunsul referitor la partenera mea de dialog. De fapt, replicile curg neincetat, dialogul nu se opreste niciodata. Rar, ma opresc si incerc sa-l ascult, sa cuget asupra lui, sa aflu urmatoarea replica. Dar pana sa o gasesc deja conversatia si-a urmat cursul si a trecut mai departe. Cateodata imi e teama sa intervin ca nu  cumva sa stric oranduirea, sa nu deranjez, sa nu ma deranjez…ha! Cat de ciudat suna…

Stiu ca mi se intampla sa ma simt singura pe dinauntru, dar intotdeauna m-am intrebat daca pot sa ma simt si in plus? Oare se poate? Sa simti sa esti in plus in tine?

De ce nu? Totul se poate. De fapt, ma simt in plus cand discutia merge mai departe si imi vad replicile parca “furate” inainte sa pot sa le rostesc. Si atunci, da, mi se intampla sa nu-mi gasesc locul, sa fiu acoperita de dubii, nelamuriri, incertitudini…sa ma simt in plus cu mine insami. Si oricat as incerca, nu pot evada. Simtirea, caci gandirea implica deja un proces mai de durata, ea e singura ce ma mai poarta din cand in cand peste valuri, prin vanturi reci, dansand in inaltul noptii.

Tu, esti adevarat! Esti cel mai adevarat din mine. Esti cel mai bun confident, cel mai fin omat, cea mai tare roca, cea mai limpede apa si cel mai tulbure nor de furtuna. Esti cea mai galagioasa soapta, cea mai dulce jugnire si cel mai adanc mister. Tu imi stii toate secretele, imi simti pasul, tu ma linistesti si ma agiti. Vorbesti cu mine cand sunt singura, ma arunci in noroi pentru ca tot tu sa ma ridici. Nu ar mai putea fi nimeni altcineva in afara de tine. Tu ma faci sa ma gandesc dupa ce am luat deja o hotarare, ma faci sa zambesc printre lacrimi. Poti face ce vrei din mine si cu mine. Ma poti intoarce din drum cand mai am putin si ajung. Te poti juca cu mine si ma poti juca precum o carte.

Dar, pe tine nu m-as putea supara niciodata si niciodata nu ti-as putea reprosa ceva sau cere ceva anume. Pentru ca esti tu…cealalta “eu”.

Din categoria…”scrieri de demult” 🙂

Dana

Fiti vant!

Astazi stateam de vorba cu o prietena tare draga mie, o persoana cu adevarat speciala, care mi-a intrat la suflet prin simplitate, naturalete si seninatate.

Discutia noastra, care a durat un masaj somatic si un drenaj limfatic 🙂 , a pornit de la “de ce”-uri si de la “cum se face ca…” si a juns la cateva exercitii superbe de imaginatie, la filozofari, vise si idealuri.

Astfel, m-a mai izbit o idee astazi. Spun ca m-a izbit pentru ca asa resimt momentele de “wow”, de “la asa ceva nu m-am gandit pana acum”. Nu spun ca este valabil pentru toata lumea, dar pentru noi, la momentul respectiv, a avut sens pentru o parte din realitatea in care traim.

Pentru ca nu am reusit sa identificam un punct zero, un inceput pentru tot ce exista pe aceasta lume, sau, mai precis, nicio teorie din cele existente nu ne-a satisfacut pe deplin, am mers pe firul imaginatiei si am pasit in ritm de dans pe tonalitatile pe care ni le-a dictat mintea si simtirea.

Nu ne-am lamurit referitor la cum am aparut pe aceasta lume, noi oamenii, dar am putut vedea sistemul din care facem parte (noi, prin ochii nostrii de copile incitate de subiect).

Cat de frumos ar fi sa ne vedem ca picaturi de apa… In acest context, viata noastra poate fi ca circuitul apei in apanatura. Picam din cer si ajungem pe pamant. Unii hranim plantele si vietatile, altii aducem inundatii si prapad. Unii ajungem in ape cristaline, altii in mari sarate si lacuri tulburi. Locul in care ajungem tine de alegerile pe care le facem in cadere, dar si de “forte” exterioare noua. Ne lasam purtati de vant sau ne incapatanam sa ajungem cu orice pret intr-un loc pe care noi il consideram a fi ideal (care poate fi cu adevarat sau nu).

Ne traim viata dupa cum ne-am hotarat-o pentru ca mai apoi sa ne evaporam. Ajungem din nou sus, formam nori si la momentul potrivit, printr-o confluenta de forte exterioare, condensam si ajungem din nou in circuit. Teoria este mult mai fezabila celor care cred in reincarnare sau in succesiunea lectiilor pe care le avem de invatatpana ce pasim in afara sistemului.

Intrebarea fiereasca ce a urmat a fost “cum iesim din sistem”. Ce facem si ce suntem daca nu mai suntem picaturi de apa?

Suntem vant, suntem vantul care poarta picaturile de apa, vantul care poarta curenti reci sau calzi de colo-colo, care aduce sau alunga norii. Urmatorul pas este sa fim vant!

Pentru toti cei carora le place sa viseze cu ochii deschisi, sa isi imagineze, sa simta, sa se bucure, sa creasca…fiti vant! Aceasta este urarea mea pentru voi astazi.

O zi mimunata sa aveti si multumesc, scumpa prietena!

Dana

Ce este terapia Bowen?

Incepand cu luna septembrie in lista noastra de servicii se adauga si terapia Bowen tinuta de Adriana Ungureanu, terapeut Bowen nivel avansat, acreditat de Academia de Terapie Bowen din Australia. Va invit sa cititi mai multe despre asta, iar pe cei interesati va asteptam sa ne contactati pentru programare.

Tehnica Bowen este o terapie holistica, ce se bazeaza pe declansarea capacitatii de auto-vindecare a propriului nostru corp. Suntem fiecare in parte individualitati unice, deci si afectiunile de care suferim pot sa se manifeste diferit. Exista insa un “medic” care stie exact ce este in neregula si unde este localizata cauza problemelor –  “Doctorul Interior” care preia comanda si incepe procesul de vindecare, prin aplicarea miscarilor specifice Bowen, extrem de delicate, pe anumite locatii precise de pe corp.

Ce inseamna mai precis terapie holistica?

Holismul (in greaca veche “holos” inseamna intreg, tot) este notiunea centrala a terapiilor alternative si complementare, adica accentul este pus pe intreaga fiinta umana, compusa din partea fizica, cea mentala, cea emotionala si cea spirituala

Terapia holistica difera de medicina traditionala prin urmatoarele particularitati:
* trupul si sfletul nu sunt separate sau izolate, ci tratate ca fiind interconectate, iar pacientul este privit ca un intreg (nu se trateaza doar organul bolnav);bowen-405
* sanatatea se defineste prin starea de bine, nu prin lipsa de boli, iar principala preocupare a pacientilor trebuie sa fie prevenirea bolii, nu vindecarea ei;
* deseori, organismul are capacitatea de a se vindeca singur, fara nici o medicatie.
Foto: http://drsafiakassam.com/bowen-therapy/

Fondatorul tehnicii Bowen, este Tom Bowen. Acesta a constatat ca organismul nostru dispune de abilitatile necesare rezolvarii oricarei afectiuni si ca aceste abilitati se declansaza in momentul in care se realizeaza relaxarea totala a corpului. Noi nu impunem corpului o comanda din afara, ci transmitem mesajele corecte pentru ca organismul nostru sa “re-formateze” sistemul, sa se intoarca la matricea originala. Multa lume crede in teoria conform careia am fost dotati de Creatorul nostru cu toate facilitatile necesare supravietuirii, avand tot ce ne trebuie pentru pastrarea unei stari de sanatate propice. Prin Bowen nu se urmareste rezolvarea prin invadarea corpului cu substante artificiale sau metode care pot face mai mult rau decat bine; ci se cere organismului sa intreprinda masurile necesare pentru vindecare, in propriul sau ritm, oferindu-i timp si respectandu-i limitele.

In ce consta o sedinta de terapie Bowen?

Un tratament Bowen consta in aplicarea unor miscari delicate, efectuate cu degetele, pe anumite puncte specifice de pe corp. Exista pauze de cateva minute intre secventele de miscari; acestea sunt foarte importante si necesare pentru a imagesoferi corpului posibilitatea de a prelucra mesajele transmise prin intermediul neurotransmitatorilor. Aceasta este singura terapie pe care un terapeut o poate aplica unui numar de pana la zece pacienti, in acelasi timp, cu rezultate maxime.

Foto: http://www.bowen-therapy.co/Bowen/bowen-testimonials.asp

Terapia Bowen lucreaza atat prin sistemul nervos, la nivel structural si muscular, cat si prin sistemul circulator si limfatic, avand un efect de relaxare foarte profunda la nivelul intregului corp si facilitand declansarea mecanismului de auto-vindecare.

Este recunoscuta pentru eficienta sa in tratarea afectiunilor interne si reducerea duratei convalescentei, precum si in cazuri de stres, oboseala cronica, migrene, dezechilibre hormonale si emotionale, iar lista poate continua.

Cu toate acestea, nu este nevoie sa fiti bolnavi sau sa va doara ceva pentru a beneficia de pe urma unui tratament Bowen!”

Spune Adriana Ungureanu, Terapeut Bowen, detinator al diplomei nivel Avansat

Surse:

http://www.bowtech.ro/ro/

http://terapeuti.ro/terapie/terapie-holistica/