O femeie oarecare…un barbat oarecare

cuplu
Painting by Ivailo Nikolov

Dincolo de idealurile pe care fiecare femeie sau barbat le are referitor la partener, sta o nevoie…sau mai multe.

Dincolo de lucrurile materiale, palpabile, stau simturile, trairile si emotiile.

Dincolo de minte sta spiritul, sinele, esenta.

Este perfect normal ca in baza experientelor traite, a normelor sociale si a valorilor morale pe care le avem fiecare dintre noi, sa ne formam o imagine, o idee a partenerului alaturi de care sa stam (fie ca sedem  o perioada, ca parcurgem alaturi de el o buna bucata din drumul vietii noastre, fie ca nu ne vedem pasind alaturi de altcineva in afara de el/ea de acum inainte).

La fel de normal este sa si intalnim un suflet (sau mai multe), care in ciuda neconcordantei totale sau partiale cu aceasta imagine ideala, sa trezeasca in noi stari de euforie, exaltare, fascinatie, fara a fi capabili a gasi o ratiune, cel putin in prima faza.

Imi place sa ma uit la cei din jurul meu si sa ma observ pe mine in raport cu celalalt. Urmaresc sa dau mintea la o parte, sa ii dau o mica vacanta, sa o trimit “in concediu de odihna” si sa fiu atenta la mine, la ce simt, la ce experimentez in momentul relationarii si cateodata si dupa. Ma refer aici la tot soiul de relatii, dar ma axez in principal pe cele de cuplu, sau de parteneriat, asa cum imi place sa le numesc.

Lasand la o parte generalitatile, spuneam ca imi place sa fac interschimbarea (pe perioade scurte, cat sa nu imi pun in pericol existenta 😛 ) intre minte si simtire. Imi permit sa simt fara sa interpretez sau sa rationalizez ce simt. Evit sa spun ca simt asta pentru ca…sau sa ma folosesc de binecunoscutul “da, dar…”. Nu! pentru cateva clipe, momente, minute, ore, doar simt.

Iar in momentul in care am inceput sa fiu atenta la corpul meu mi-am dat seama ca apar senzatii dintre cele mai diverse: de la modificarea pritmului respiratiei, la furnicaturi, de la incapacitatea de a inlocui zambetul de pe fata decat cu lacrimi de emotie, la tensiune musculara, de la senzatia de prea-plin la gol in stomac.

Asa ca mi-am format si eu un ideal al meu, nu material si nici rational, ci…senzorial.

Imi place sa simt tandrete in atingerea partenerului meu. Sa nu imi pese de curgerea timpului atunci cand sunt la adapostul bratelor lui. Imi place sa simt cum se smulge carnea de pe mine cand trebuie sa ne luam “la revedere”. Imi place cum ni se lumineaza chipurile atunci cand privirile ni se intersecteaza. Cateodata simt ca printre putinele momente in care respir cu adevarat sunt cele cand parca vreau sa sorb fiecare aroma de pe corpul lui.

Toate lucrurile banale pe care le facem impreuna capata cumva importanta. Pana si apa parca are alt gust. Si da, se schimba si gustul si mirosul, iar in jurul nostru culorile capata tarie si forta. Simt atunci ca lumea este un loc frumos si sigur doar pentru ca noi facem parte din ea.

Pentru ceva timp nu simt nevoia sa gasesc solutii pentru ca problemele nu exista. Ma bucur de linistea gandurilor sau ne punem reciproc intrebari pentru care putem sa nu asteptam niciun raspuns. Pentru cateva clipe timpul se opreste si suntem doar noi doi si Universul.

Cateodata inchid ochii si simt ca ma invart usor, usor. Alteori imi simt corpul greu cum se afunda la umbra lui. Sunt si clipe in care il simt si pe el dar si pe mine ca doi fulgi in zbor. Simt ca si cum din crestetul capului si pana in calcaie ar curge prin mine un rau proaspat de munte. Simt ca si cum as emana prin piele aromele tuturor plantelor salbatice si florilor de  camp. Simt ca al meu corp nu mai are limite clar definite si ma preling si ma contopesc cu ce este in jurul meu. Simt cum imi da energie si ma fascineaza fiecare secunda petrecuta impreuna, ca si cum tocmai aceea ar fi cea mai pretioasa pe care o am.

Langa un astfel de om imi place sa stau si, daca , la un moment dat am fost dispusa sa ma multumesc cu mai putin, acum nu mai sunt. Asta simt, ce am povestit mai sus, si imi doresc ca pe viitor sa simt cel putin la fel de mult si de bogat. La fel va doresc si voua!

Oricat de greu ar parea initial, dati liber mintii, rationalizarii, interpretarii, judecatii si doar fiti acolo cateva clipe, minute, ore, fiti in contact cu corpul vostru si vedeti ce simtiti atunci cand va este alaturi omul drag voua.

Pentru omul care a reusit sa trezeasca toate astea in mine…multumesc!

Advertisements