Ce bine arati astazi!

“- Ce bine arati astazi!

– ┬áMultumesc! Asa arata o femeie fericita, implinita si increzatoare in sine…”

Fragment dintr-o conversatie care a trezit multe semne de intrebare in celalalt si a dus la multe interpretari posibile ­čÖé Aici e despre mine, cu siguranta, dar la fel de bine poate fi despre oricare dintre noi.

blogNu spun ca arat ca o “femeie fericita, implinita si increzatoare in sine” degeaba, dar nici nu o spun pentru a ma lauda, pentru a epata, a face in sac altora sau mai stiu eu ce. Nu o spun pentru a demonstra cuiva cat de bine o duc eu sau pentru a ma convinge pe mine de cat de bine sunt. Si nici nu o spun pentru a marca momentul meu de “succes” (care poate fi real sau nu…depinde de unde privesti). Ar putea nici macar sa nu fie intrunite conditiile dictate de normele sociale (in cea mai mare parte) pentru a ma simti frumoasa, implinita si increzatoare in mine.

Asa ma simt astazi pentru ca astazi vreau sa experimentez. Pentru ca astazi imi dau voie sa ma joc cu mine. Cine e in masura sa decida pentru mine cand ma pot simti eu implinita si cand nu? Poate ca lucrurile care ma multumesc pe mine sunt diferite de ale altuia, si, la fel de bine, poate ca nici macar sa nu fie vorba de perceptiile diferite pe care le avem asupra aceluiasi lucru. Cine hotaraste ca dupa ce am facut “X” lucru sau am ajuns in “Y” punct pot cu adevarat sa ma simt implinita? Sau momentul potrivit pentru a putea simti, si mai mult decat atat, pentru a putea manifesta ceea ce simt?!?

Nu cred ca este cineva mai in masura ca mine pentru a alege cum sa ma simt si cand, si cum ar trebui sa imi traiesc viata, zi de zi. Eu vreau sa o fac astazi! Eu astazi, sunt o femeie implinita si increzatoare in mine, sunt fericita si nu imi este jena sa “afisez” asta la fiecare pas.

Vreau sa simt in corpul meu si pe pielea mea starea de multumire si gratitudine. Vreau sa respir zambet si sa inspir satisfactie. Vreau sa simt ca imi plutesc pasii pe pamant, dar ca niciun vant nu imi poate pleca fruntea. Astazi aleg sa fac toate astea pentru ca astazi pot sa ma joc. Pot juca ce rol vreau eu si sa ma simt extraordinar  de confortabil cu asta.

Pot, cu siguranta, sa si astept pana ce imi vor da permisiunea normele morale si sociale. Dar, cu ce folos? Este ca si cum as alerga dupa ceva care nici nu stiu cand vine si nici nu stiu cum ar trebui sa ma faca sa ma simt venirea “lui”.

Sunt fericita, implinita si increzatoare in mine. Si nu este o “mantra” de recitat in fiecare dimineata. La ce ma ajuta rostirea unor cuvinte daca eu nu le simt in mine ca fiind valabile si autentice? Nu! Astazi simt viata cum curge prin mine, simt multumire pentru ce am si las sufletul sa se joace si chipul sa imi rada. Vreau sa vad in jurul meu cat mai multi oameni care au curajul sa scoata ceva de valoare din interiorul lor, sa il “afiseze” si sa “arate bine”, si mai putini dintre cei care modifica ceea ce este in afara in speranta ca poate se schimba ceva si inauntru. Nu sunt eu in masura sa ii deturnez de la “telul lor” pe acestia din urma, nici nu caut sa critic sau sa zic ca nu functioneaza. Poate functioneaza pentru ei. Eu, cu siguranta stiu ca pentru mine nu are niciun efect si tocmai de aceea vreau sa experimentez altceva.

Eu simt, pentru ca mai apoi ceea ce simt sa imi modifice, cu voia mea, bineinteles, starea de spirit, atitudinea, luminozitatea, vorba, mersul…tot. Astazi ma simt o femeie fericita, implinita si increzatoare in mine. Astazi ma joc! Tu…ce astepti?

Cu drag,

Dana