Vreau sa vorbesc despre infinit…

Am vazut un film (nu e prima data cand pornesc de la asta 🙂 ), am auzit un cuvant, a aparut o intrebare, s-a creat o discutie si au aparut idei…

Scurt rezumat al discutiei:

“D: 1 este 1 doar pentru ca nu este 2, iar fara 2, ar fi putut sa fie 1 la nesfarsit… Avem nevoie sa stim unde incepe, unde se termina si ce se afla dincolo de ce stim.

Nesiguranta este cea care ne framanta cel mai tare, alaturi de frica de necunoscut…si, uite asa, ne punem singuri limite pentru a ramane in acelasi “cartier” (zona pe care o stim, o cunoastem si care indiferent cum este, buna sau mai putin buna, este zona noastra de confort)

B: Eu cred ca intre 2 puncte, 1 si 2, intre doua puncte de referinta nu poate exista infinitul, matematic vorbind, nu poate fiindca deja ai trasat niste limite. Pot exista “n” variante si posibilitati, dar nu infinitul. Adica, este ca si cum in camera ta, intre patru pereti, intr-un spatiu limitat, ar fi o infinitate de  particule de praf, chiar daca nu le poti numara pe toate. Eu cam asa gandesc…

D: Cred ca este vorba de alegeri…mie imi place sa vad infinitul in chestiile marunte. Dintr-o perspectiva psihologica, ii poate ajuta pe oameni sa scape de frica de necunoscut, intelegand ca nici macar ceea ce cred ei ca este cunoscut, nu este in totalitate si cu adevarat cunoscut.”

Si a ramas intrebarea…ce este infinitul? Este cu adevarat ceva nesfarsit? Sau este doar ceea ce nu cunoastem, nu putem cuprinde cu mintea, ceva ce ar naste prea multe intrebari la care poate ca nu am avea raspuns si atunci preferam sa ne gandim la necunoscut ca la “infinit” pentru a ne lua gandul de la ceea ce sta dincolo de ce stim noi ca este aici?

Foto: Bogdan Florin H
Foto: Bogdan Florin H

Dar cat de siguri suntem de ceea ce stim ca exista clar si sigur?

Intre 1 si 2 cate punte sunt? Cate zecimale pot adauga la 1 pentru a ajunge la 2? 1,0001; 1,0011; 1,025; 1,01079. Cine imi spune ca ajung la 2? Nu cumva a aparut 2 pentru a da un nume la ceea ce 1 nu este? Pentru a afla ce sta dincolo de ce stim? Sau existenta lui 2 ne-a ajutat sa vedem zecimalele din 1?

Si asta ma duce din nou cu gandul la spirala. Ca sa ii formez zecimalele lui 1 trec din nou si prin 0, si prin 1 si prin 2 si asa mai departe, de cate ori vreau, doar ca de la un alt nivel. Ma folosesc cumva de ceea ce stiu deja pentru a crea un “altceva”. Privesc din perspectiva lui 1 si apoi pot alege sa merg mai departe si sa folosesc zecimalele pentru a le alatura lui 2. Dar in momentul in care schimb perspectiva, nu o fac pentru ca am cunoscut tot ce se poate cunoaste despre 1, ci doar pentru ca am vrut sa aflu si ce este dincolo de 1.

Foto: Bogdan Florin H
Foto: Bogdan Florin H

Si daca intre 1 si 2 pot alege sa pun cate zecimale vreau eu, imi pot limita optiunile sau pot sa le privesc ca fiind nesfarsite…o mica infinitate. Si daca aceleasi legi se aplica si intre 2 si 3, apare o alta mica infinitate. Atunci, intre 1 si 3 ce este? Este o infinitate mai mare formata din doua infinitati mai mici?

Si atunci, limitam conventional infinitul pentru a ne relaxa in privinta a ceea ce nu cunoastem?

Cum ar fi sa ne pastram starea de confort de acum in legatura cu ceea ce credem ca cunoastem si sa ne gandim ca noi am ales sa vedem doar o parte. Aceea care ne da o stare de bine. Dar, dincolo de ea este si o parte pe care nu o cunoastem. nu o putem cuprinde. Faptul ca stam in acvariul nostru, nu ne permite sa vedem ca acvariul este in ocean si apa oceanului este si apa noastra. O bucatica din apa oceanului, cea din acvariul nostru, ne da o stare de confort. Dar, pana la urma, este tot apa oceanului cea in care simtim confort. Atunci, ce ne-ar mai tine inapoi din a iesi in ocean si a simti acelasi confort, intelegand ca oricand ne simtim amenintati, ne putem cladi un alt acvariu pentru a ne reculege, a ne aduna fortele si a pleca din nou la explorare prin ocean.

www.galleriesss.com
http://www.galleriesss.com

Sa traim infinitul, indiferent ca este el mai mic sau mai mare. Este acelasi infinit, este spectaculos, este ceea ce avem nevoie, ceea ce ne face sa ne simtim confortabil si in siguranta!

Multumesc celor care au fost interesati, deschisi sa isi puna ideile pe masa si au avut rabdare pentru a asculta si a explica pentru a se face intelesi. Multumesc, dragii mei prieteni (Bogdan si Irina).

Filmul se numeste “Sub aceeasi stea” si de la el a pornit ideea cu infinitul mai mic sau mai mare. Recunosc ca am plans la el cum nu am mai plans la un film de multa vreme 🙂

Cu drag,

Dana

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s